Isaiah 51

O mântuire veșnică pentru Sion

1Ascultați-Mă, voi, care urmăriți dreptatea,
voi, care-L căutați pe Domnul!
Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți
și spre groapa din care ați fost scoși!
2Uitați-vă la Avraam, părintele vostru,
și la Sara, care v-a născut!
Când l-am chemat, era doar el singur,
dar Eu l-am binecuvântat și l-am înmulțit!
3 Domnul va mângâia într-adevăr Sionul,
va mângâia toate ruinele lui;
îi va face pustiul ca Edenul,
și deșertul asemenea grădinii Domnului:
bucurie și veselie se vor afla în el,
mulțumire și cântare.

4Fii atent la Mine, poporul Meu!
Pleacă-ți urechea la Mine, națiunea Mea!
Căci Legea va ieși de la Mine,
iar dreptatea Mea o voi face deodată
o lumină pentru popoare!
5Dreptatea Mea este aproape,
mântuirea Mea a ieșit,
iar brațele Mele vor judeca popoarele.
Insulele așteaptă
și își pun speranța în brațul Meu.
6Ridicați-vă ochii spre ceruri
și priviți în jos spre pământ!
Căci cerurile se vor risipi ca fumul,
pământul se va învechi ca o haină,
iar locuitorii lui vor muri ca niște țânțari.
Mântuirea Mea însă va fi pe vecie
și dreptatea Mea nu va fi zdrobită.

7Ascultați-Mă, voi, care cunoașteți dreptatea,
tu, popor, care ai în inimă Legea Mea!
Nu te teme de disprețul oamenilor,
nu te înspăimânta de insultele lor,
8căci îi va mânca molia ca pe o haină,
viermele îi va mânca așa cum mănâncă lâna.
Dreptatea Mea însă va dăinui pe vecie,
iar mântuirea Mea va fi pentru toate generațiile“.

9Trezește-Te! Trezește-Te! Îmbracă-Te în putere,
braț al Domnului!
Trezește-Te, ca în zilele din vechime,
ca în generațiile de demult!
Nu ești Tu Acela Care l-ai tăiat pe Rahab în bucăți,
Care l-ai străpuns pe monstru?
10Nu ești Tu Acela Care ai uscat marea,
apele marelui adânc,
Care ai făcut un drum în adâncurile mării,
o cale de trecere pentru cei răscumpărați?
11Răscumpărații Domnului se vor întoarce
și vor intra în Sion cu strigăte de bucurie.
O bucurie veșnică va fi pe capul lor;
bucuria și veselia îi vor copleși,
iar durerea și suspinul vor fugi de la ei.

12„Eu, Eu sunt Cel Ce vă mângâi!
Cine ești tu, ca să te temi de omul care moare,
de fiul omului, care este făcut ca iarba,
13și să uiți de Domnul, Creatorul tău,
Care a întins cerurile
și a întemeiat pământul,
și să-ți fie frică neîncetat, toată ziua,
de furia asupritorului care urmărește să distrugă?
Unde este furia asupritorului?
14Cel subjugat va fi eliberat curând;
el nu va muri în închisoare
și nici nu-i va lipsi pâinea.
15Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Cel Care stârnește marea și face să-i urle valurile –
Domnul Oștirilor este Numele Său.
16Am pus cuvintele Mele în gura ta
și te-am acoperit cu umbra mâinii Mele,
ca să așez cerurile, să pun temeliile pământului
și să zic Sionului: «Tu ești poporul Meu!»“.

Paharul mâniei Domnului

17Trezește-te! Trezește-te!
Ridică-te, Ierusalime,
tu, care ai băut din mâna Domnului paharul furiei Lui,
care ai sorbit până la drojdii potirul amețelii!
18Între toți fiii pe care i-a născut,
nu este niciunul care să-l călăuzească;
între toți fiii pe care i-a crescut,
nu este niciunul care să-l apuce de mână.
19Aceste două nenorociri au venit peste tine:
pustiirea și nimicirea, foametea și sabia.
Cine mai poate să plângă pentru tine?
Cine te mai poate mângâia?
20Fiii tăi zac leșinați la fiecare colț de uliță,
ca o antilopă prinsă în laț.
Sunt plini de furia Domnului
și de mustrarea Dumnezeului tău.

21De aceea, ascultă aceasta, tu, care ești asuprit,
tu, care ești beat, dar nu de vin!
22Așa vorbește Stăpânul tău,
Domnul și Dumnezeul tău,
Apărătorul poporului Său:
„Iată, ți-am luat din mână paharul amețelii,
iar din acel potir, din paharul furiei Mele,
nu vei mai bea vreodată!
23Îl voi pune în mâna celor ce te chinuie,
a celor care ți-au zis:
«Apleacă-te, ca să putem călca peste tine!».
Ți-ai făcut atunci spatele ca pământul
și ca un drum pe care ei să umble!“.